Giulia Crețulescu (n. 1994) se concentrează pe studiul designului prin prisma ergonomiei, care prezintă obiectul în relație directă cu corpul uman, ca o extensie a abilităților sale și a modului în care ne raportăm la obiectul artistic vs. obiectul funcțional, de zi cu zi. Ergonomia este văzută ca o disciplină care lucrează la înțelegerea și crearea unui obiect capabil să se transforme într-o entitate invizibilă ale cărei funcții preiau rolul de mediator între oameni și acțiunile lor. Obiectul invizibil devine același cu funcțiile sale, iar ușurința cu care ne angajăm, ca să spunem așa, fiabilitatea designului ne imersează în acțiunea sa, creând fuziunea dintre om și mașină. Imperativul funcționalității designului ne plasează pe noi, în calitate de utilizatori, sub domeniul celor care fac sau execută obiecte. Obiectul artistic vine ca o entitate nefuncțională, un obiect tăcut care nu cere o anumită abordare, adresabilitatea sa către conștiința umană fiind modul în care aceasta există. Imersiunea sa în actul comunicațional nu se face prin acțiune imediată, ca în cazul funcționalității, ci printr-o chemare directă a contextului de referință al privitorului, ceea ce îl face primul obiect comunicațional artificial cunoscut de om.

Seria Despre structuri botanice și corpuri cosmice a început ca parte dintr-un caiet de schițe. Artista a îmbinat formele organice găsite în floră și faună cu liniile structurate și fluide ale caligrafiei. Această combinație a devenit un limbaj artistic personal. Ea a folosit-o drept o traducere pentru elementele mecanice care apar adesea în sculpturile și instalațiile sale. Lucrările Giuliei Crețulescu pătrund în percepția privitorului, obligându-l să identifice obiectele pe baza unor informații familiare din viața de zi cu zi. Funcțiile de design joacă un rol central în lucrările Giuliei, utilizând modelul comun al unui obiect, alterând familiaritatea acestuia și transformându-l într-un non-obiect.

(Gia Țidorescu)