Ana Avram (n. 1999) trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. Practica artistică a Anei Avram propune negocierea de realități în contexte spațiale prin intermediul instalațiilor și sculpturilor situate la granița dintre materialitate și meta-realitate. Este interesată de suprapuneri nefirești de obiecte și elemente familiare, ce reprezintă rezultatul unui proces de mediere internă, în interiorul limitelor impuse de fizicalitate. Crede cu tărie în creația și cercetarea intuitivă, care au ca punct de plecare amalgamul aflat la nivelul subconștientului, produsul creativ fiind doar o încercare sinceră de a-l aduce la suprafață și de a-l clarifica.

Lucrarea, inspirată de „Prostia umană” a lui Ion Creangă, transformă povestea originală în simboluri personale ale anxietății. Soba tradițională devine una de teracotă, acțiunea fiind plasată într-o casă familiară, iar blocul de sare devine un „bolovan imens”. Dipticul înfățișează două scene, reprezentând echilibrul dintre dinamism și inerție, haos și catatonie, viață și moarte. Prima scenă reprezintă mecanismele obsesiv-compulsive, în timp ce a doua arată descompunerea și putreziciunea. Lucrarea critică reacția emoțională și tendința de catastrofizare în fața unui pericol absurd și iminent, înlocuind-o cu o disecție plastică a metodelor de adaptare.

(Gia Țidorescu)