Matei Toșa (b. 1993) trăiește și lucrează în Cluj. A absolvit masterul departamentului de Grafică al Universității de Artă și Design Cluj și unul dintre fondatorii și coordonatorii spațiului MATCA. Obișnuitul și cotidianul joacă un rol central în arta sa, construind cu ironie o realitate în care în jurul cartierelor liniștite sau a situațiilor în care pare că nu se întâmplă nimic niciodată apar situații stranii. Artistul este interesat în principal de modul în care un anumit lucru poate exprima particularități diferite dacă i se schimbă regula sau dacă i se adaugă o eroare în tiparul său, iar în lucrările sale generarea de noi sensuri sau ficțiuni este dezvoltată prin întregul experiment al stratificării, aproape ca și cum ar pregăti un colaj. Preocupat să găsească un răspuns la ceea ce îl face să deseneze (sau de ce o face), instinctele sale derivă din experiențele anterioare de lucru și de creștere în sculptură, unde și-a dezvoltat atenția la spațiu și la formă în relație cu ambianța, cu ceea ce îl înconjoară sau în legătură cu amintirile sale timpurii.
"*Memoria nu este un procesor perfect și este afectată de mulți factori. Modalitățile prin care informația este codificată, stocată și recuperată pot fi toate corupte.*
Prin Obiecte din amintirile mele încerc să explorez concepte ca memoria sau percepția prin combinarea unor elemente cheie din copilăria mea cu alte locuri banale care încă fac parte din viața mea. Într-un fel, arătând trecerea timpului. Fiecare peisaj pe care îl privesc este un fundal gol, gata să îl umplu cu o acțiune. Acesta era un exercițiu pe care îl făceam în copilărie când mă plictiseam la școală sau în diferite locuri. Aceste obiecte cu care umplu aceste peisaje sunt artefacte palpabile din trecutul meu și, în trecut, au fost mijloacele prin care am dat viață poveștilor din imaginația mea. Obiecte din amintirile mele sunt o serie de artefacte personale care ar trebui să ilustreze modul în care memoria este afectată, prin modalitățile în care stocăm informațiile, prin aspectul lor alterat rezultat în urma utilizării lor ca bază pentru acest corpus de lucrări. Schimbarea formei naturale a unui obiect într-un mod care îi modifică ușor aspectul imită procesul prin care informațiile sunt stocate în mod eronat. Obiectele, în acest context, pot fi, de asemenea, doar imagini pe care le-am visat cu ochii deschiși, nu neapărat doar obiecte fizice. Nimic nu este complet, iar majoritatea lucrurilor se schimbă, pierzând sau transformând mici bucățele, într-un trecut infinit de schimbător, din care nu rămâne aproape nimic concret."
(Matei Toșa)
